Catedrala mitropoliei din Cernăuți

Universitatea din Cernăuți

Cernăuți – orașul român din Ucraina, Bucovina de peste graniță. Clădiri cu aer aristocratic, străzi pavate cu piatră cubică, buticuri frumoase, oraș înghețat în timp. Imperiul Habsburgic și-a pus amprenta asupra Cernăuțiului. De departe ce-a mai frumoasă clădire este Universitatea din Cernăuți. Fostă mitropolie, clădirea devine universitate de prestigiu în timpul Imperiului Austro-Ungar. Pe atunci se numea Universitatea „Franz Joseph”. Mai târziu Universitatea din Cernăuți își schimbă numele în „Carol I”, iar după 1940 devine Universitatea de Stat din Cernăuți. La început aici funcționau numai trei facultăți: Facultatea de Teologie, Facultatea de Filosofie și Facultatea de Drept. Abia în 1933 i-a ființă o a patra facultate, cea de Științe Naturale și Geografie.

Universitatea din Cernăuți

Sursa: chudesnyemesta.ru

 

Arhitectul și modelul

În anul 1864 se pun bazele impresionantei clădiri a cărei construcție a durat 18 ani. Contrar așteptărilor, Universitatea din Cernăuți nu a fost proiectată de un arhitect cunoscut, ci a fost schițată de un proaspăt absolvent ceh. Ideile i-au venit lui Josef Halvka în timpul unei călătorii prin Europa. Pentru construcția impresionantului complex arhitectural s-a ales cel mai înalt punct din Cernăuți. La 264 metri altitudine s-a ridicat ceea ce avea să devină Universitatea din Cernăuți. Arhitectura pe stil mauro-bizantin a avut ca inspirație, se pare, Palatul Alhambra din Granada.

Complexul Universității din Cernăuți este format din trei clădiri: clădirea principală și două clădiri adiacente. Clădirea principală este sediul fostei mitropolii. Este cea mai mare și spectaculoasă dintre cele trei. Ca să intrii aici poți alege una dintre cele trei porți boltite. Încă de la primul contact turistul este impresionat de maiestuozitatea cu care a fost construit și mobilat acest corp. Nemumăratele săli sunt ornate cu statui de alabastru și pavate cu marmură. Ce-a mai frumoasă este Sala Sinodală. Arcadele galeriei sunt susținute de 12 coloane de marmură, iar pe tavanul din stejar se odihnesc un candelabru de argint și unul de cristal. Această sala are o imensă valoare istorică. Aici a fost semnat, în 1918, actul prin care Bucovina se unea cu România. După 144 de ani de ocupație habsburgică, Bucovina avea să se întoarcă acasă. Din păcate unirea nu a ținut decât 22 de ani când orașul a fost ocupat de trupele sovietice. Acela a fost un moment crucial în viața Universității din Cernăuți. Soldații au incendiat universitatea și biblioteca. Pentru reconstrucția Universității din Cernăuți au fost înființate o fabrică de cărămidă și una de țiglă.

 

Prima tipografie din Bucovina

Poarta principală - Universitatea din Cernăuți

Sursa: crestinortodox.ro

Într-unul dintre celelalte două corpuri ale Universității din Cernăuți au funcționat o școală de cânt bisericesc și un muzeu de artă sacrală. Tot aici se pare că a luat ființă și prima tipografie din Bucovina. Lângă Facultatea de Teologie, în anul 1868 a fost ridicată o biserică. Deși peste zidurile ei au trecut aproape 150 de ani și o ocupație sovietică, pictura a fost păstrată în varianta ei originală. În această biserică se țineau slujbe în limba română, dar acum singura limbă folosită este cea ucrainiană.

În spatele corpului principal, se află un parc în care sunt plantați diferiți arbori și arbuști. 20 de grădinari au amenajat parcul între anii 1877 și 1878. Pentru că Franz Joseph, împăratul Austro-Ungariei, a fost patronul spiritual al Universității din Cernăuți, bustul lui veghează asupra parcului. Se pare că în acest parc a existat un tunel care lega reședința mitropolitană de gara din Cernăuți. Din el nu se mai păstrează decât o grotă. Unul dintre studenții care au frecventat Universitatea din Cernăuți a fost Ciprian Porumbescu. Marele compozitor român a studiat teologia și a condus corul studenților români de la Universitatea din Cernăuți.

 

Suflet românesc în Ucraina

Sala Sinodală a Universității din Cernăuți

Sursa: crestinortodox.ro

Acum Universitatea din Cernăuți este pe teritoriul Ucrainei. Limba română este din ce în ce mai rar folosită. Putem chiar spune că este dată uitării. Unii oameni își mai aduc aminte că aici a fost teritoriu românesc. Studenții își duc mai departe setea de cunoaștere indiferent de limba care se vorbește aici. Universitatea din Cernăuți este spectaculoasă. Construcția din timpul Impreiului Habsburgic a ținut piept invaziei sovietice.  Sala în care s-a semnat în unanimitate unirea cu România își duce mai departe istoria. Timpul este uneori un inamic invizibil care nu poate fi oprit. Universitatea din Cernăuți va mai dăinui încă mulți ani de acum înainte, dovadă vie a măiestriei unui absolvent de arhitecturtă ceh.

vedere generală - cetatea hotin

Cetatea Hotin

Dacă întrebi românii, aceștia îți vor spune că Cetatea Hotin a fost ridicată de daci. Că aici a fost un important centru comercial înființat de strămoșii noștri. Varianta polonezilor și a rușilor este că cetatea a fost ridicată pe bazele unei foste fortificații militare slave. Cert este că în anul 1001, pe malul Nistrului este construită o fortificație, care mai târziu va primi denumirea de Cetatea Hotinului. Construcția este situată la aproximativ 48 de kilometri de Cernăuți, pe teritoriul Ucrainei. Hotinul face parte din lanțul de cetăți care au apărat Moldova de cotropitori.

Podul de acces spre poarta principală a Cetății Hotinului

Sursa: ecology.md

 

Istorie zbuciumată

Cetatea Hotinului are o istorie zbuciumată, presărată cu lupte, asedii și diferiți domnitori care și-au găsit refugiul aici. La fel ca majoritatea cetăților, Cetatea Hotina fost la începuturi un fort militar. Cercetătorii atestă faptul că fortificația a fost ridicată prin secolul X și era folosită drept punct de apărare. Cetatea Hotin este situată pe malul abrupt al Nistrului, fapt care îi conferă un aventaj strategic asupra dușmanilor. Din păcate poziția ei la Nistru a dus la nenumărate conflicte, cetatea fiind asediată de multe ori. Astfel, fortăreața, finalizată pe la jumătatea secolului XIV a trecut de sub dominație moldoveană sub cea otomană ca mai apoi să fie revendicată de polonezi. La un moment dat a ajuns din nou în posesia Moldovei, dar aceștia au pierdut-o încă o dată în favoarea turcilor. În secolul XVIII rușii sunt cei care pun stăpânire pe Cetatea Hotinului.

 

Multiple stadii de renovări

curtea interioară - cetatea hotin

Photo Credit: Cristina Nichitus Roncea

Trecutul zbuciumat al Hotinului și-a pus amprenta asupra zidurilor cetății. Aceasta a avut nevoie de mai multe renovări, mai ales în urma bătăliilor majore prin care a trecut. Multiplele renovări sub diferite conduceri au alterat și arhitectura cetății. Zidurile sunt construite din bolovani de carieră nefasonați care au fost așezați în starturi orizontale. Ulterior, cetatea a fost împodobită cu motive geometrice roșii reprezentate de cărămizi introduse printre bolovani. Cetatea are cinci turnuri acoperite cu șindrilă. Trei dintre aceste turnuri au fost ridicate la comanda lui Ștefan cel Mare atunci când Cetatea Hotin aparținea Moldovei. Atunci când cetatea intră sub conducere turcească, în jurul ei se mai construiește o fortificație bastionară.

Vedere generală a Cetății Hotinului

Sursa: ecology.md

 

Cetatea legendelor

Cetatea Hotin este învăluită în mister și asupra ei planează multe legende și povești. Pe zidul exterior al cetății se poate vedea o pată mare de culoare închisă de origine necunoscută. Oamenii locului au tot felul de explicații mitice. Se spune că pata a izvorât din lacrimile Oksanei, o fată pe care turcii ar fi îngropat-o de vie în zidurile cetății. O altă variantă spune că de fapt fata ar fi fost o moldoveancă. Alți oameni susțin că, de fapt, pata neagră de pe ziduri ar fi fost făcută de lacrimile ostașilor care au fost uciși de către otomani în interiorul cetății. Cert este că Cetatea Hotinului este însemnată pe veci. Pare că cetatea, care a fost martoră la atâtea lupte și atâtea morți, își plânge soarta.

 

Una dintre cele 7 minuni ale Ucrainei

Pata de pe zidul Cetății Hotin

Sursa: ecology.md

 

 

Astăzi Cetatea Hotinului este considerată ca fiind una dintre cele șapte minuni ale Ucrainei. Cetatea a fost declarată rezervație istorico-culturală în anul 2000. Timpul a trecut peste zidurile cetății nemilos, oamenii au dat-o uitării, natura o revendică, dar istoria care s-a scris aici este de necontestat. Cetatea Hotin stă mărturie vie a măiestriei cu care au fost construite cetățile Moldovei. Fie că începuturile sunt dacice sau slave, prezentul cetății este bucovinean.

 

Mânăstirea Corbii de Piatră - vedere generală

Corbii de Piatră

De mergi în amonte pe Valea Doamnei, vei găsi Corbii de Piatră – o biserică unică în România. Unic nu este faptul că această biserică este săpată în stâncă. Mai sunt și altele asemenea în România. Unicitatea acestei așezări vine din faptul că are două altare. Speculații au fost multe în legătură de acest lucru ciudat. S-a spus că la Corbii de Piatră exista atât un altar ortodox, cât și unul catolic, dar pictura în stil bizantin și așezarea celor două contrazice această ipoteză. Începuturile acestei biserici se leagă de un complex rupestru, care a fost readus la viață de Neagoe Basarab în 1512.

Stanca masivă în care a fost sapată biserica

Sursa: crestinortodox.ro

 

Mânăstirea săpată în stâncă

Mânăstirea Corbii de Piatră este așezată strategic la poalele unei stânci înalte care îi oferă protecție pe tot parcursul anului. De asemenea, zona în care a fost săpată această așezare monastică este una foarte liniștită. Satul Corbi este un loc din acela în care timpul are răbdare, în care tradiția își urmează nestingherită cursul. Corbii de Piatră este un punct de reper în această zonă care s-a dezvoltat în urma oieritului. Aici se spune că era loc de popas pentru domnitorul Valahiei. Lângă intrarea în biserica din stâncă există un loc săpat, un adăpost care

 

Pictură originală, valoare inestimabilă

Corbii de Piatră are o valoare inestimabilă. Pictura interioară, păstrată în formă originală, este realizată în stil bizantin și este datată undeva pe la începutul secolului XIV. Cu toate acestea, se presupune că această așezare a fost săpată în stâncă cu mult timp înainte de realizarea picturii. Modalitatea de pictare a bisericii este mai veche decât cea din Biserica Domnească din Curtea de Argeș. În decursul anilor, Corbii de Piatră a suferit mici modificări. În anul 1761, deasupra bisericii a fost adăugată o cruce latină cu capitel detașabil. Se spune că locul pe care a fost așezată crucea este, de fapt, un vechi altar dacic și că întreaga zonă a avut o mare însemnătate pentru daci. Poveștile merg atât de departe până la a afirma că aici ar fi fost marea capitală dacică. Totuși specialiștii susțin că nu au fost găsite urme ale poporului dac în zonă.

Catapeteasma Bisericii Corbii de Piatră

Sursa: eparhiargesului.ro

 

Prima mânăstire de maici

Corbii de Piatră devine mânăstire în 1512, când proprietara moșiei de la Corbi, Magdalena, înființează aici o mânăstire de maici închinată lui Neagoe Basarab. Așadar, la Corbi prinde viață prima mânăstire de maici din țară. După doar trei ani maicile sunt mutate la o altă mânăstire, iar Corbii de Piatră devine mânăstire de călugări. La începutul secolului XIX zidul dintre cele două altare este dărâmat și se construiește o nouă catapeteasmă. Cu toate acestea, sunt păstrate încrisurile grecești de pe pereți și pictura originală a altarelor.

 

Uriașul care doarme

Mânăstirea Corbii de Piatră nu este cunoscută numai pentru cele două altare și pictura originală, ci și pentru uriașul care își doarme somnul de veci la poalele stâncii. În fața mânăstirii se află o casă veche de peste 150 de ani, în curtea căreia se află formațiuni de piatră despre care se spune că ar fi parte din capul și trunchiul unui uriaș. În stâncă se poate observa piciorul uriașului despre care se spune că a fost pietrificat. Povestea spune că în această zonă, cu mult timp în urmă, trăiau niște oameni înalți de trei metri și că rămășițele unuia dintre ei se pot vedea și astăzi.

Piciorul uriasului prins în stâncă

Sursa: lataifas.ro

Mai sunt si alte mistere care se leagă de Corbii de Piatră, mistere care abia așteaptă să iasă la iveală și să se aștearnă în fața turistului. Aici vei găsi oameni care povestesc frumos și care sunt dornici să împărtășească ceea ce știu cu cei ce le calcă pragul. La Corbii de Piatră te așteaptă o liniște care este întreruptă doar de susurul râului și de croncănitul corbilor ce și-au săpat ascunzători în stânca semeață.

Transfăgărășan – drumul din nori

Numit de cei de la Top Gear ”cel mai impresionant drum din lume”, Transfăgărășan este al doilea drum ca înălțime din România. Drumul spectaculos ce leagă județele Argeș și Sibiu traversând Munții Făgăraș a fost construit în anii ’70 cu multe sacrificii atât financiare, cât și omenești. Cifrele oficiale vorbesc de 40 de vieți pierdute în decursul celor aproape 4 ani de construcție. Dar se spune că numărul celor care și-au dat viața pentru realizarea acestui proiect impresionant a fost mult mai mare. Construit în perioada regimului comunist, Transfăgărășanul traversează Carpații Meridionali de la nord la sud. În punctul cel mai înalt, în apropierea Lacului Bâlea, Transfăgărășanul ajunge la altitudinea de 2042 metri. Drumul este într-adevăr unul spectaculos cu viaducte, serpentine și tuneluri.

Partea nordica a Transfagarasanului

Sursa: youtube.com

A fost nevoie de 6520 de tone de dinamită pentru a disloca milioane de tone de rocă. Zona muntoasă oferă peisaje spectaculoase, dar și un grad de dificultate crescut în tot ceea ce însemnă construcție. Atunci când Transfăgărășanul a fost pus pe hârtie s-a urmărit dezvoltarea zonei atât în ceea ce privește turismul, cât și un acces mai facil la zona alpină. Din păcate drumul este deschis numai 4 luni pe an. Deoarece Transfăgărășanul este un drum într-o zonă montană înaltă, zăpada este cea care îl revendică pentru mai mult de jumătate de an. Cu toate acestea există variante și pentru lunile în care nu se poate ajunge cu mașina la Bâlea Lac. Pe partea nordică a munților, dinspre Sibiu, există o telecabină care face legătura cu Bâlea și pe timp de iarnă. Pe partea sudică însă, Transfăgărășanul este deschis doar până în zona Piscul Negru.

Barajul Vidraru - Vedere de pe latura estica

Sursa: directbookin.ro

Ruinele Cetatii poienari

Sursa: ghiduri-turistice.info

Transfagarasanul - drumul care trece prin nori

Sursa: transfagarasan.info

Având avantajele unei zone muntoase spectaculoase, Transfăgărășanul are multe de oferit turiștilor. Începând cu Barajul Vidraru, al doilea ca mărime din țară și continuând cu traseele montane care au ca punct de plecare zone pe Transfăgărășan, turiștii pot descoperii frumusețile Munților Făgăraș. Până a ajunge la Barajul Vidraru, drumul trece pe la poalele Cetății Poienari (cetate construită de Vlad Țepeș). Punctul culminant al Transfăgărășanului este Lacul Bâlea, un lac glaciar aflat la o altitudine de 2040 metri. De aici Transfăgărășanul efectiv ți se desfășoară la picioare. Un drum plin de serpentine, spectaculos, care traversează căldarea glaciară coborând spre Cârțișoara sau punctul terminus al Transfăgărășanului. În drumul lui spre Sibiu, Transfăgărășanul trece pe lângă două cascade: Cascada Capra și Cascada Bâlea. Ultima este cea mai mare cascadă din România, cu o cădere a apei de aproximativ 60 metri. Tot la Bâlea se află și hotelul de gheață, unic în Europa de Est, o atracție turistică sezonieră care le oferă turiștilor senzații tari.

Senzația pe care o ai atunci când te afli în cel mai înalt punct de pe Transfăgărășan este de nedescris. Acest drum literalmente trece prin nori. Având avantajul înălțimii, uneori drumul este traversat de nori pufoși care îți dau senzația că plutești. Transfăgărășan este mai mult decât un drum de legătură între Muntenia și Transilvania. Este un traseu turistic care oferă celui ce îl parcurge posibilitatea să descopere Munții Făgăraș în toată splendoarea lor. Și nu numai munții sunt cei la care Transfăgărășanul ne oferă acces, ci și orașe frumoase care așteaptă ca turiștii să le afle istoria bogată.

Lacul glaciar Balea

Sursa: eurocars.ro

Universitatea din Cernăuți

Cernăuți – România din Ucraina

Aflat la numai 200 de kilometri de Iași, orașul Cernăuți este încă un mister pentru mulți români. Bucovina nu este numai ceea ce putem vedea în România. Bucovina se întinde dincolo de granițele acestei țări, în Ucraina. În 1774 Bucovina a trecut sub Imperiul Habsburgic, iar 1945 a devenit parte a URSS. În 1991, când marele URSS s-a destrămat, nordul Bucovinei a rămas ca parte a Ucrainei. Orașul Cernăuți este centrul Bucovinei de nord. Aici încă mai sunt vorbitori de limbă română. La o privire mai atentă, orașul Cernăuți pare că a rămas înghețat în timp.

Centrul orașului Cernăuți

Sursa: ziuaconstanta.ro

Cernăuți este la vreo 40 de minute de mers cu mașina depărtare de granița Ucrainei cu România. Orașul este dovada vie că în unele locuri timpul parcă stă în loc. Mare parte din zona centrală este încă pavată cu piatră cubică păstrând din farmecul unei epoci demult apuse. Clădirile vechi, neatinse de comuniști, te fac să crezi că ești într-un muzeu viu. La tot pasul se vede influența Imperiului Habsburgic. Cernăuți încă etalează un aer aristocratic habsurgic. Fațadele clădirilor sunt frumos ornate cu statui, piloni și balcoane decorate cu îngerași sau zeițe antice. Armonia dintre decorațiuni și clădiri este uimitoare și denotă o seriozitate și delicatețe ieșite din comun.

Cea mai impresionantă clădire din Cernăuți este Universitatea, o clădire veche, maiestuasă, de pe la început de secol 19. Nu există clădire mai frumoasă decât Universitatea din Cernăuți. Și aici se vede influența Imperiului Habsburgic. Franz Josef a fost convins de mitropolitul de atunci al Bucovinei să îi confere acestei zone statutul de ducat de sine stătător cu capitala la Cernăuți. De atunci frumosul oraș urma să fie considerat Mica Vienă. Acest statut i-a oferit posibilitatea de a se dezvolta de la rangul de oraș micuț cu case vechi la cel de capitală a Ducatului Bucovinei.

Catedrala Mitropoliei din Cernăuți

Sursa: allcastle.info

Clădirea Operei din Cernăuți

Sursa: tripadvisor.com

Oamenii sunt blânzi în Cernăuți, oameni care își aduc aminte cu drag de vremurile bune ale orașului. Perioada comunistă face parte din istoria orașului Cernăuți. Din loc în loc se văd rămășițe ale fostului URSS și ale doctrinei comuniste. În rest Cernăuți este presărat cu buticuri, hoteluri și licee care încântă ochiul vizitatorului tocmai prin simplitatea lor. Mai sunt puțini români la Cernăuți. Dar cei rămași acolo vorbesc cu drag limba strămoșească. Din păcate în timp se va pierde comunitatea de români din această zonă pentru că numărul lor scade considerabil în fiecare an.

Din România în Ucraina încă se poate trece doar cu buletinul. Așa că nu este un efort prea mare să treci granița și să vizitezi un oraș superb. Cernăuți este orașul din Bucovina de nord care păstrează aerul vechi al Imperiului Habsburgic, un oraș simplu, dar frumos. Teatrul și Universitatea din Cernăuți merită din plin să fie vizitate, cu răbdarea necesară de a le asculta istoria și a le admira minunata arhitectură.

vedere laterală

Mânăstirea Moldovița

Despre Mânăstirea Moldovița se spune că a crescut singură contopindu-se cu natura înconjurătoare. Culorile de bază ale picturii exterioare se îmbină perfect cu verdele ierbii și albastrul cerului. Silueta bisericii se proiectează în mijoclul unei naturi primitoare, înconjurate de munți semeți și pârâuri cristaline. Mânăstirea Moldovița este situată la hotarul Moldovei de nord. Istoria construcției ei se pierde în negura timpului, prima atestare istorică fiind la început de secol XV. Astfel Mânăstirea Moldovița este una dintre cele mai vechi mânăstiri bucovinene. Cu toate acestea biserica actuală a Mânăstirii Moldovița a fost ridicată abia în anul 1532 sub ocrotirea lui Petru Rareș.

Mânăstirea Moldovița - vedere dinspre poarta principală

Sursa: conferinta.info

Prin istoria ei, valoarea artistică, arhitectura și pictura ei originală, prin culorile vii și prospețimea picturii ce îmbracă armonios pereții bisericii, Mânăstirea Moldovița are o valoare deosebită. Este una dintre bisericile unice în lume. Pictura, la fel ca la „surorile” ei, reprezintă o lecție de istorie și religie. Scenele religioase se împletesc cu cele istorice, dar și culturale. Astfel pe pereții exteriori se găsesc scene precum „Asediul Constantinopolului” sauFilosofii antici„. De asemenea, este de remarcat faptul că, deși timpul a trecut nemilos peste mânăstire și intemperiile nu au ferit-o, culorile s-au păstrat vii și proaspete.

Pictura exterioară bine conservată

Photo Credit: Paul Buciuta

Siluetele înalte și elegante ale tuturor personajelor sunt în acord perfect cu suprafața curbă a absidelor. Și toate acestea sunt în concordanță cu arhitectura bisericii. La Mânăstirea Moldovița se observă o încercare de umanizare a figurilor sfinților, o apropiere de planul uman al celor care îi calcă pragul. Biserica Mânăstirii Moldovița nu este ornată numai cu scene, ci are multe elemente din folclorul moldovenesc. Astfel se regăsesc motive florale și geometrice preluate de la costumele și țesăturile Moldovei de nord.

În ceea ce privește arhitectura Mânăstirii Moldovița, aceasta îmbină elemente de artă bizantină și gotică. Totuși aici se regăsesc și elemente arhitecturale noi cu influențe de gotic transilvănean târziu. Biserica Mânăstirii Moldovița este mult mai înaltă și mai mare decât celelate biserici din Moldova. Se pare că însăși așezarea ei a fost o alegere strategică. Situată la granița dintre Moldova și Transilvania, Mânăstirea Moldovița a ținut și loc de punct de observație. Apropierea de Transilvania este motivul pentru care o parte dintre meșterii care au participat la construcția bisericii erau transilvăneni. Ei au adus nu numai forța de muncă, ci și o bucățică din stilul bisericilor transilvănene. Pridvorul deschis cu cinci arcade mari dă impresia de măreție. Acesta este un element nou în rândul bisericilor din Moldova.

Statura impunătoare a bisericii Mânăstirii Moldovița

Photo Credit: Raul Pop

Mânăstirea Moldovița a fost totodată un important centru cultural. După tradiția vremii, în incinta Mânăstirii Moldovița s-au copiat și împodobit multe cărți și manuscrise. Mânăstirea este acum un loc pașnic unde oamenii vin să se liniștească, să fie mai aproape de Dumnezeu. Liniștea monahală este întreruptă doar de trilul vesel al păsărilor și se susurul dulce al celor două pârâie care îi stau strajă.

Pictura exterioară, în culori vii

Mânăstirea Sucevița

Vedere generală a Mânăstirii Sucevița

Sursa: pinterest.com

Mânăstirea Sucevița, situată în satul cu același nume, pe valea pârâului Sucevița, a fost zidită în ultimele decenii ale secolului al XVI-lea. Biserica este construită în stilul arhitecturii moldovenești, stil consolidat în timpul domniei lui Ștefan cel Mare. Stilul moldovenesc este, de fapt, o îmbinare armonioasă a elementelor de artă bizantină și gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură a vechilor biserici de lemn din Moldova. Împrejmuită de ziduri de apărare înalte de 6 metri și groase de 3 metri, prevăzute cu contraforturi, drumuri de strajă și patru turnuri, Mânăstirea Sucevița este una dintre perlele Moldovei.

Pictura exterioară are o înclinație spre narațiune, reprezentând cicluri complete din viețile unor sfinți, în scop educativ. Măiestria pictorilor reiese cu deosebire din abordarea perspectivelor, a fundalurilor cu peisaje sau arhitecturi specifice spațiului artistic din această zonă a Europei. Pictura exterioară a Mânăstirii Sucevița este cea mai bine păstrată din grupul bisericilor moldovenești cu pictură exterioară. Mânăstirea Sucevița este, de asemenea, singura care își păstrează latura de nord, unde este reprezentată „Scara virtuților”. Scena este impresionantă prin contrastul dintre ordinea îngerilor și haosul iadului. Pe acest perete nordic este reprezentată lupta dintre bine și rău, încercarea omului dea păși spre perfecțiune.

”Scara Virtuților” de pe peretele nordic

Photo Credit: Bogdan Barbulescu

Culorile vii păstrate intacte

Sursa: skytrip.ro

Mânăstirea Sucevița este monumentul cu cel mai mare număr de imagini religioase din țară. Pictura murală de la Mânăstirea Sucevița, considerată de cercetătorul de artă francez Paul Henry „testamentul artei moldovenești”, închieie epoca de mari creații ale secolului XVI. Pe lângă Mânăstirea Sucevița, alte monumente cu pictură exterioară (Humor, Moldovița, Arbore, Voroneț) constituie capodopere ale artei universale.

Mânăstirea Sucevița este parte din Patrimoniul Mondial UNESCO începând cu anul 2010. Mânăstirea Sucevița anunță prin arhitectura sa de fortăreață medievală, inovațiile arhitecturale ale secolului XVII.

Mânăstirea Sucevița - vedere laterală

Photo Credit: Maria Alexandra Nica

Cea mai mare colecție de artă se găsește la Mânăstirea Sucevița. Vizitatorul, dornic să cunoască arta medievală a secolelor XV-XVI, găsește aici arhitectură religioasă, pictură, sculptură în lemn și piatră, broderii, manuscrise în miniatură și argintărie. La fel ca „surorile” ei, Mânăstirea Sucevița a avut dublu rol – monastic și educativ.

Mânăstirea Voroneț – unde albastrul este cel mai albstru

În centrul satului Voroneț, acum cartier al orașului Gura Humorului, într-un loc pitoresc înconjurat de brazi, se ridică Mânăstirea Voroneț. Pictura pereților exteriori, realizată de pictori anonimi, povestește în imagni învățăturile importante din biblie. Mânăstirea Voroneț a fost ridicată în numai 3 luni și 3 săptămâni ceea ce este un record pentru contrucția unei biserici. Ea este contruită în stil brâncovenesc cu elemente de gotic târziu. Cele două stiluri s-au contopit atât de bine prin simplitate și autohton.

Vedere laterală

Sursa: cosmopolitan.ro

 

Și Mânăstirea Voroneț, la fel ca multe mânăstiri din Bucovina, a fost ctitorită de Ștefan cel Mare. La îndemnul lui Daniil Sihastrul, marele domnitor a luat decizia de a mai ridica o mânăstire. Cronicarul Ion Neculce consemnează: „Și au întrebat Stefan cel Mare pre sihastru ce va mai face, că nu poate săsă mai bată cu turcii: închina-va țara la turci, au ba? Dar sihastrul a zis să nu o închine, că războiul este al lui, numia, după ce va izbândi, să facă mânăstire acolo…„. Poate că Mânăstirea Voroneț i-a fost mai dragă sihastrului decât Putna, aici aflându-se și mormântul lui.

Judecata de Apoi - Mânăstirea Voroneț

Sursa: turistderomania.ro

Numită și „Capela Sixtină a Orientului”, Mânăstirea Voroneț, renumită pentru culoarea minunată, este una dintre cele mai frumoase mânăstiri din Moldova. Roșului lui Rubens sau verdelui lui Veronese le face concurență albastrul de Voroneț. Acesta domină pictura exterioară și este considerat de specialiști ca fiind unic în lume. Culoarea minunată a Mânăstirii Voroneț provine dintr-o rețetă secretă care are la bază un mineral numit azurit. De asemenea, culoarea are o rezistență deosebită la intemperii și la degradare. Se spune că albastrul de Voroneț reprezintă culoarea cerului Bucovinei în perioada culesului strugurilor.

Peretele sudic al Mânăstirii Voroneț

Photo Credit: Octavian Serban

Numele de Capelă Sixtină l-a primit pentru marea frescă ce acoperă peretele vestic – „Judecata de Apoi”. Această scenă este, de fapt, o uriașă compoziție unică în arta Orientului creștin. Aici „Judecata de apoi” este prezentată senin, chiar naiv, punând în evidență numai părțile bune. Pe contrafort s-a reprezentat Învierea morților. Pictura din naos și din altar, obosită de fumul lumânărilor așteaptă cuminte să fie restaurată. O piesă extrem de valoroasă în biserica Mânăstirii Voroneț este catapeteasma. Aceasta este făcută din lemn de tisă, aurit, ușile împărătești fiind o adevărată capodoperă a sculpturii în lemn.

Mânăstirea Voroneț este ruga de mulțumire adusă de Ștefan cel Mare pentru înfângerea turcilor și salvarea Țării Moldovei. Un lăcaș care timp de trei secole și-a asumat și rolul educativ. Aici au fost școliți copiii de bioeri și cei care voiau să devină preoți sau caligrafi. La Mânăstirea Voroneț se găsesc două dintre cele mai vechi manuscrise românești – Codicele Vorornețean și Psaltirea Voronețeană.

 

Mormântul lui Stefan cel Mare de la Putna

Mânăstirea Putna sau ce poți face cu un arc și o săgeată

Vedere generală a mânăstirii

Sursa: wikipedia.org

Ridicată pe la jumatatea secolului XV, Mânăstirea Putna, ctitorie a lui Ștefan cel Mare, are o istorie zbuciumată, dar un început de care se leagă o legendă frumoasă. Ion Neculce povestește în cronicile sale cum domnitorul Moldovei și-a ales locul în care să construiască biserica: „Ștefan-Vodă cel Bun, când s-au apucat să facă Mânăstirea Putna, au tras cu arcul dintr-un vârfu de munte ce este langă mânăstire. Și unde au agiunsu săgeata, acolo au făcut prestolul in oltariul”.

Vedere de pe latura porții principale

Sursa: lataifas.ro

Biserica originală avea atât pictură interioară, cât și exterioară pe fond de aur, iar acoperișul era acoperit cu plumb. Pradă multor incendii și a valurilor de cotropitori turci și tătari, biserica a suferit multe modificări. Se pare că biserica originală a fost demolată în anul 1654 din motive necunoscute. Totuși există o presupunere conform căreia domnitorul din acea vreme ar fi cautat aur în biserică. Se pare că plumbul de pe acoperiș a fost topit și din el s-au făcut gloanțe, singurul element original care s-a pastrat fiind Turnul Tezaurului.

Turnul Tezaurului

Sursa: ortodox.ro

Numită de Mihai Eminescu „Ierusalimul neamului românesc”, Mânăstirea Putna este un important centru cultural, religios și artistic din Romania. Aici s-au organizat un atelier de broderii, unde se lucra cu pietre prețioase, mătăsuri și fire de aur și argint, un atelier de icoane de ceramică și un atelier de sculptură în lemn și piatră. Mânăstirea Putna, vizitată frecvent de Ștefan cel Mare, este locul unde domnitorul își doarme somnul de veci. Mormântul lui este acoperit cu un baldachin din marmură albă.

Mormântul lui Stefan cel Mare de la Mânăstirea Putna

Sursa: doxologia.ro

În apropierea Mânăstirii Putna se află cea mai veche biserică din lemn din Europa. Mânăstirea Putna este un monument istoric de o valoare inestimabilă care a ținut piept incendiilor și, mai ales, probei timpului. Aici Dumnezeu este mai aproape de pământ și oameni. Liniștea sufletească ce te cuprinde când ajungi la Mânăstirea Putna este de nedescris. 

 

A treia ediţie a sărbătorii – Parada Portului Popular Românesc – 14 mai 2017, Bucovina, Cernăuți | Centrul Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi”