Articole

vedere generală asupra Constanței

Tomis – orașul de la malul mării

Tomis, sau Constanța cum este cunoscut astăzi, este una dintre cele mai vechi așezări de pe teritoriul României. Undeva în zona Cazinoului din Constanța s-a format în anul 657 î. Hr. colonia greacă cu numele de Tomis. Se pare că aici era deja o așezare getică, dar nu foarte dezvoltată. Bineînțeles că romanii au avut ceva de spus și pe acest teritoriu și în anul 74 î.Hr. cucerec Tomisul. Denumirea de Constanța i-a fost dată după sora lui Constantin cel Mare. Având acces la Marea Neagră, fapt care îi conferă nenumărate avantaje, Tomis era un important punct strategic. Legendele spun că însuși Iason și argonauții săi au călcat pe aceste meleaguri în  drumul lor spre Caucaz de unde aveau să fure „Lâna de Aur”.

 

Nod comerical

Localizarea Tomisului pe țărmul Mării Negre a făcut ca acesta să devină rapid un oraș înfloritor. Majoritatea rutelor de comerț treceau pe aici. Portul Tomis s-a dezvoltat foarte mult datorită comerțului cu daci, sciți și celți. Totuși așezarea la graniță, aproape de mare a reprezentat și un dezavantaj pentru Tomis. Vulnerabilitatea lui a permis goților, sciților și hunilor să pornească nenumărate invazii. Tomis a rezistat vremurilor grele din perioada invaziilor, primii care au reușit să îi spargă defensiva fiind slavii. Aceștia au fost cei care au luat Tomisul de la Impreiul Roman de Răsărit.

 

Legături înfloritoare cu Genova

Perioada Evului Mediu este poate ce-a mai înfloritoare pentru Tomis. Atunci s-a stabilit un fructuos comerț cu genovezii care au lăsat în urmă o temelie pe care în anul 1860 s-a construit un far ce poartă denumirea de „Farul genovez”. Dobrogea și, impicit, Tomisul au cunoscut o perioadă scurtă de independență și chiar o perioadă de stăpânire muntenească. Mircea cel Bătrân este cel care are sub stâpănire Dobrogea până la începutul secolului al XV-lea. Atunci Tomisul și întreaga zonă înconjurătoare este cucerit de către Imperiul Otoman. Acesta rupe legăturile comerciale cu genovezii fapt care duce la un regres imens al Tomisului. Din orașul-port înfloritor, devine doar un simplu port sub dominație otomană. Dobrogea scapă de otomani abia în urma războiului ruso-turc din 1877-1878, când îi revine în sfârșit României.

 

Casa mai multor naționalități

În Tomis nu au locuit niciodată numai români sau numai greci, ci întotdeauna a fost casa mai multor naționalități, oameni care locuiau aici grație comerțului și pecuitului. Astfel în 1855 în Tomis locuiau români, greci, lipoveni, turci, armeni, evrei, maltezi, tătari și bulgari. Și în zilele noastre în întreaga Dobroge locuiesc foarte mulți turci, reminiscențe ale îndelungatei perioade sub Imperiul Otoman. Românizarea zone se face după ce Tomis devine parte a României. În timpul lui Carol I Constanța devine cel mai important port al țării. Acest lucru a fost sprijinit și de construcția Podului de la Cernavodă de către Anghel Saligny în 1895. De aici înainte Tomis a cunoscut o dezvoltare puternică stabilindu-se linii de comerț cu întreaga lume.

 

Efectele negative ale războaielor mondiale

Din păcate Primul Război Mondial și-a pus o amprentă negativă asupra orașului. Multe clădiri cu valoare istorică au fost devastate sau chiar distruse de către germani. Astfel s-a întrerupt ce-a mai prolifică perioadă a Constanței. Rolul de port nu și l-a pierdut nici de data aceasta, dar, la fel ca în perioada Imperiului Otoman, importanța lui a scăzut drastic. Și cum asta nu a fost de ajuns, în cel de-al Doilea Război Mondial, Constanța a fost din nou devastată. De data aceasta a fost bombardată de către trupele sovietice ca mai apoi să fie prădată de aceleași trupe în timpul invaziei. Dar portul arezistat, serviciulo naval s-a dezvoltat și Constanța a devenit din nou un important punct din România.

Astăzi Tomis este un punct turistic, vamal, naval și o filă de istorie pe nisipul Mării Negre. Obiectivele turistice așteaptă să își spună poveștile oricui le ascultă. Acestea te îndemnă să închizi ochii și să îți imaginezi cum erau oamenii și locurile în vremurile trecute. Timpul nu ține partea nimănui. Pe unele clădiri și orașe le distruge, pe altele le ajută să înflorească. Asta depinde numai de tăria de caracter a oamenilor. Omul sfințește locul!

vedere generală - cetatea hotin

Cetatea Hotin

Dacă întrebi românii, aceștia îți vor spune că Cetatea Hotin a fost ridicată de daci. Că aici a fost un important centru comercial înființat de strămoșii noștri. Varianta polonezilor și a rușilor este că cetatea a fost ridicată pe bazele unei foste fortificații militare slave. Cert este că în anul 1001, pe malul Nistrului este construită o fortificație, care mai târziu va primi denumirea de Cetatea Hotinului. Construcția este situată la aproximativ 48 de kilometri de Cernăuți, pe teritoriul Ucrainei. Hotinul face parte din lanțul de cetăți care au apărat Moldova de cotropitori.

Podul de acces spre poarta principală a Cetății Hotinului

Sursa: ecology.md

 

Istorie zbuciumată

Cetatea Hotinului are o istorie zbuciumată, presărată cu lupte, asedii și diferiți domnitori care și-au găsit refugiul aici. La fel ca majoritatea cetăților, Cetatea Hotina fost la începuturi un fort militar. Cercetătorii atestă faptul că fortificația a fost ridicată prin secolul X și era folosită drept punct de apărare. Cetatea Hotin este situată pe malul abrupt al Nistrului, fapt care îi conferă un aventaj strategic asupra dușmanilor. Din păcate poziția ei la Nistru a dus la nenumărate conflicte, cetatea fiind asediată de multe ori. Astfel, fortăreața, finalizată pe la jumătatea secolului XIV a trecut de sub dominație moldoveană sub cea otomană ca mai apoi să fie revendicată de polonezi. La un moment dat a ajuns din nou în posesia Moldovei, dar aceștia au pierdut-o încă o dată în favoarea turcilor. În secolul XVIII rușii sunt cei care pun stăpânire pe Cetatea Hotinului.

 

Multiple stadii de renovări

curtea interioară - cetatea hotin

Photo Credit: Cristina Nichitus Roncea

Trecutul zbuciumat al Hotinului și-a pus amprenta asupra zidurilor cetății. Aceasta a avut nevoie de mai multe renovări, mai ales în urma bătăliilor majore prin care a trecut. Multiplele renovări sub diferite conduceri au alterat și arhitectura cetății. Zidurile sunt construite din bolovani de carieră nefasonați care au fost așezați în starturi orizontale. Ulterior, cetatea a fost împodobită cu motive geometrice roșii reprezentate de cărămizi introduse printre bolovani. Cetatea are cinci turnuri acoperite cu șindrilă. Trei dintre aceste turnuri au fost ridicate la comanda lui Ștefan cel Mare atunci când Cetatea Hotin aparținea Moldovei. Atunci când cetatea intră sub conducere turcească, în jurul ei se mai construiește o fortificație bastionară.

Vedere generală a Cetății Hotinului

Sursa: ecology.md

 

Cetatea legendelor

Cetatea Hotin este învăluită în mister și asupra ei planează multe legende și povești. Pe zidul exterior al cetății se poate vedea o pată mare de culoare închisă de origine necunoscută. Oamenii locului au tot felul de explicații mitice. Se spune că pata a izvorât din lacrimile Oksanei, o fată pe care turcii ar fi îngropat-o de vie în zidurile cetății. O altă variantă spune că de fapt fata ar fi fost o moldoveancă. Alți oameni susțin că, de fapt, pata neagră de pe ziduri ar fi fost făcută de lacrimile ostașilor care au fost uciși de către otomani în interiorul cetății. Cert este că Cetatea Hotinului este însemnată pe veci. Pare că cetatea, care a fost martoră la atâtea lupte și atâtea morți, își plânge soarta.

 

Una dintre cele 7 minuni ale Ucrainei

Pata de pe zidul Cetății Hotin

Sursa: ecology.md

 

 

Astăzi Cetatea Hotinului este considerată ca fiind una dintre cele șapte minuni ale Ucrainei. Cetatea a fost declarată rezervație istorico-culturală în anul 2000. Timpul a trecut peste zidurile cetății nemilos, oamenii au dat-o uitării, natura o revendică, dar istoria care s-a scris aici este de necontestat. Cetatea Hotin stă mărturie vie a măiestriei cu care au fost construite cetățile Moldovei. Fie că începuturile sunt dacice sau slave, prezentul cetății este bucovinean.

 

Brașov - vedere generală

Brașov – orașul de la poalele Tâmpei

Având începuturi incerte, orașul Brașov este o bijuterie autohtonă cu influențe externe majore. Așezat strategic, la poalele muntelui Tâmpa care îi servește drept adăpost și strajă, Brașov are o lungă istorie zbuciumată. Trecând de la un domnitor la altul, orașul cunoaște cea mai mare dezvoltare în perioada Imperiului Habsburgic. Cea mai pregnantă influență o au însă sașii, care și-au lăsat amprenta asupra fațadei vechiului oraș, dar și a culturii acestuia.

 

Orașul fortificat

Brașovul are o minunată arhitectură gotică și barocă vizibilă la tot pasul, dar mai ales la bisericile fortificate. Spre deosebire de resul bisericilor din Moldova sau Țara Romănească, aici totul se bazează pe fortificație. Biserica Neagră, situată în centrul orașului, este considerată a fi cea mai mare biserică din România. Mărimea ei i-a adus denumirea de ”cea mai mare biserică dintre Viena și Constantinopol”. În anul 1383, orașul Brașov se afla în plină dezvoltare economică și culturală. Pe atunci Brașov devenise cel mai important oraș de la granița dintre Transilvania și Țara Românească. Biserica și-a câștigat acest nume după ce în timpul unui puternic incendiu din 1689 zidurile i s-au înnegrit din cauza fumului.

 

Brașovul care a supravițuit incendiilor și cutremurelor

Uitându-ne la istoria Brașovului observăm că orașul a avut parte de multe incendii, dar și de și mai multe cutremure. Aceste dezastre au schimbat constant fațada orașului. Clădiri arse sau dărâmate erau reconstruite folosindu-se alte planuri și alt stil arhitectural. Cel mai important incendiu a fost cel din 1689, când în cetate mai rămân puține clădiri. Acela a fost momentul în care s-a decis trecerea de la construcțiile din lemn la cele din piatră. Cu toate aceste calamități, locuitorii orașului și-au găsit timp și pentru unele premiere. Astfel, în Brașov este construită prima moară de hârtie din sud-estul Europei. Aici este scrisă prima gramatică românească și apare și primul ziar românesc din Transilvania.

 

Orașul evenimentelor

Astăzi Brașovul se bucură de o dezvolotare extraordinară. Cu toate că timpul a trecut peste oraș și vremurile s-au schimbat, oamenii au știut cum să își păstreze vie moștenirea. La tot pasul găsești clădiri vechi, bine conservate. Unele străzi încă sunt pavate cu piatră, magazinele din centrul vechi încă au firme vechi ce recreează farmecul vremurilor de mult apuse. Piața Sfatului este poate cel mai cunoscut punct din Brașov. Încă din Evul Mediu aici se organizau târguri. Acum piața este locul unde au loc majoritatea manifestațiilor culturale. În Piața Sfatului are loc anual festivalul de muzică ”Cerbul de Aur”, precum și un festival de jazz și multe alte concerte și festivaluri.

Brașov este aflat în apropierea stațiunilor turistice Sinaia și Poiana Brașov. Orașul aflat la granița dintre Transilvania și Țara Românească stă și azi strajă la intrarea pe culoarul Rucăr-Bran și îl veghează alături de munții semeți din apropiere. Brașovul are avantajul că poate fi vizitat în orice anotimp. De fiecare dată vei descoperi lucruri noi și frumoase. Fie că ajungi aici vara câna e cald și sunt multe festivaluri, fie că vii iarna la schi, vei găsi că Brașovul este primitor și plin de distracție.

Sibiu – orașul inovațiilor

Vedere genrală a orașului Sibiu

Photo Credit: Sebastian Marcovici

Sibiu sau Hermannstadt în Germană este un important centru cultural și economic din sudul Tarnasilvaniei. Orașul Sibiu a fost în 2007 Capitala Culturală Europeană. Forbes spune despre Sibiu că este unul dintre cele opt orașe idilice ale Europei. La origini Sibiul a fost o cetate medievală atestată istoric pentru prima dată undeva prin secolul XII. Atestarea istorică se leagă de Papa Celestine al III-lea care confirma existența coloniștilor germani în Transilvania. Capitala lor era stabilită la Sibiu sau Cibinium (denumirea în latină a orașului).

 

Inovații și descoperiri

În secolul al XIV-lea, Sibiu era deja un mare centru comercial împărțit în 19 ghilde. Orașul a înflorit de-a lungul timpului grație influenței germanice și a așezării strategice. Nu după mult timp a devenit cel mai important centru etnic din România. De fapt, Sibiu a devenit parte din România abia după sfârșitul primului Război Mondial, după dizolvarea Imperiului Austro-Ungar. Influența maghiarilor și-a pus o amprentă puternică asupra istoriei orașului. Având mai multe posibilități decât regiunile neprotejate de Impreiul Austro-Ungar, Sibiu este un oraș al premierelor.

stradă pietruită și clădiri din cărămidă

Sursa: roju.ro

În 1350, în Sibiu se construiește prima bancă din Transilvania. Treizeci de ani mai târziu aici se deschide prima școală din regatul Ungariei. La nici o sută de ani după apariția școlii, în Sibiu se deschide prima farmacie din Transilvania. În același an este montat primul ceas instalat în turn din România. O altă premieră în ceea ce preivește regatul Ungariei și care a avut loc la Sibiu este legată de fabrica de hârtie. Sibiul a avut privilegiul de a avea prima fabrică de hârtie din regat, acest fapt conducând la tipărirea primei cărți în limba română.

Podul Minciunilor

Photo Credit: Lucian Stere

 

În ceea ce privește partea de descoperiri, locuitori ai orașului Sibiu au pus pe hartă țara prin invențiile și descoperirile lor. Astfel, în anul 1551 aici are loc primul experiment cu rachete din lume. În 1782 este decoperit elementul chimic telur, iar 15 ani mai târziu în Sibiu se deschide primul laborator homeopatic din lume. O sută de ani mai târziu, la Sibiu este pusă în funcțiune prima linie electrică din sud-estul Europei.

Centrul orașului Sibiu

Photo Credit: Adelin Petrișor

Revenind la zilele noastre putem afirma cu tărie că Sibiul este un oraș plin de istorie care și-a păstrat cu mândrie moștenirea austro-ungară. Aici vechiul și noul se îmbină într-o armonie perfectă. Centrul istoric este unul dintre cele mai bine conservate din țară. S-a început deja demersul de introducere a acestuia în patrimoniul UNESCO. Multe dintre zidurile vechii fortificații sunt păstrate în stare foarte bună. La fel și bisericile fortificate, specifice spațiului transilvănean. Sibiu este un oraș străjuit de munți și ocrotit de trecerea timpului. Muzeele stau dovadă vie a fpatului că aici lucrurile au avut un alt ritm decât în Moldova sau Țara Românesacă.

 

Mormântul lui Stefan cel Mare de la Putna

Mânăstirea Putna sau ce poți face cu un arc și o săgeată

Vedere generală a mânăstirii

Sursa: wikipedia.org

Ridicată pe la jumatatea secolului XV, Mânăstirea Putna, ctitorie a lui Ștefan cel Mare, are o istorie zbuciumată, dar un început de care se leagă o legendă frumoasă. Ion Neculce povestește în cronicile sale cum domnitorul Moldovei și-a ales locul în care să construiască biserica: „Ștefan-Vodă cel Bun, când s-au apucat să facă Mânăstirea Putna, au tras cu arcul dintr-un vârfu de munte ce este langă mânăstire. Și unde au agiunsu săgeata, acolo au făcut prestolul in oltariul”.

Vedere de pe latura porții principale

Sursa: lataifas.ro

Biserica originală avea atât pictură interioară, cât și exterioară pe fond de aur, iar acoperișul era acoperit cu plumb. Pradă multor incendii și a valurilor de cotropitori turci și tătari, biserica a suferit multe modificări. Se pare că biserica originală a fost demolată în anul 1654 din motive necunoscute. Totuși există o presupunere conform căreia domnitorul din acea vreme ar fi cautat aur în biserică. Se pare că plumbul de pe acoperiș a fost topit și din el s-au făcut gloanțe, singurul element original care s-a pastrat fiind Turnul Tezaurului.

Turnul Tezaurului

Sursa: ortodox.ro

Numită de Mihai Eminescu „Ierusalimul neamului românesc”, Mânăstirea Putna este un important centru cultural, religios și artistic din Romania. Aici s-au organizat un atelier de broderii, unde se lucra cu pietre prețioase, mătăsuri și fire de aur și argint, un atelier de icoane de ceramică și un atelier de sculptură în lemn și piatră. Mânăstirea Putna, vizitată frecvent de Ștefan cel Mare, este locul unde domnitorul își doarme somnul de veci. Mormântul lui este acoperit cu un baldachin din marmură albă.

Mormântul lui Stefan cel Mare de la Mânăstirea Putna

Sursa: doxologia.ro

În apropierea Mânăstirii Putna se află cea mai veche biserică din lemn din Europa. Mânăstirea Putna este un monument istoric de o valoare inestimabilă care a ținut piept incendiilor și, mai ales, probei timpului. Aici Dumnezeu este mai aproape de pământ și oameni. Liniștea sufletească ce te cuprinde când ajungi la Mânăstirea Putna este de nedescris.