Castelul Peleș – bijuteria arhitectonică din Sinaia

Castelul Peleș a fost ridicat din inițiativa primului rege al României. Carol I a vrut la Sinaia o reședință de vară unde să se odihnească și să își primească oaspeții. Castelul este așezat la câțiva kilometri de Brașov, într-o zonă liniștită, înconjurată de pădure. Este locul ideal unde regele putea să petreacă 6 luni pe an în mijlocul naturii, într-un aer de munte curat și o liniște întreruptă doar de trilul păsărilor. Castelul Peleș avea și funcție administrativă. Construcția minunată avea să devină mult mai târziu muzeu, dar zona în care a fost ridicat încă își păstrază farmecul de altădată.

Sursa: perm.mediamoda.ru

Castelul elvețian din România

Contrucția reședinței de vară a lui Craol I a fost lăsată pe seama arhitectului vienez Wilhelm von Doderer, care a venit inițial cu trei propuneri. Cele trei proiecte erau inspirate din arhitectura castelelor de pe valea Loarei și a celor vieneze de pe Ringstrasse. Niciunul dintre cele trei proiecte nu a fost pe placul Regelui Carol I, motiv pentru care construcția i-a fost încredințată lui Johannes Schultz. Acesta elaborează primele planuri ale castelului Peleș. Clădirea cu aspect de castel elvețian are două etaje și un exterior în stilul german Fachwerk. În anul 1890 la Peleș este adus Lecomte du Nouy, arhitect francez, care ridică pe locul terasei din aripa de sud, Sala Maură. Cel care continuă lucrările adăugând capela reginei Elisabeta, apartamentele principeselor și mezaninul este Karel Liman. Tot acesta este cel care la îndemnul reginei Maria construiește castelul Pelișor, fratele mai mic al castelului Peleș.

În inima țării

Lucrările la castelul Peleș a fost făcute sub atenta supraveghere a Regelui Carol I. Materialele de construcții, precum și obiecte de artă decorativă și mobilier au fost aduse din Viena și Munich și au fost realizate de meșteri și artiști cunoscuți. În anul 1883 are loc inaugurarea oficială a castelului Peleș. Așezarea lui pe Valea Prahovei, la Sinaia, nu este întâmplătoare. La vremea începerii construcției castelului, nu departe era granița României cu Austro-Ungaria. Mai târziu când a apărut România Mare, castelul Peleș era situat undeva în centrul țării. Castelul a fost vizitat de-a lungul anilor de multe personalități, dar de departe cel mai important a fost Împăratul Austo-Ungariei Franz Joseph.

Sursa: click.ro

De-a lungul vremii castelul Peleș a suferit modificări. Au fost adăugate aripi și camere. La forma inițială s-a ajuns în 1914, anul în care Regele Carol I s-a stins din viață. Acesta a lăsat la Peleș un domeniu imens cu un castel cu 160 de camere, multiple intrări și scări interioare, un castel mai mic, Pelișor, și o altă construcție adițională, Foișorul. Istoria castelului Peleș se împletește cu viața familiei regale a României. Pe acest domeniu s-au născut atât Regele Carol al II-lea, cât și Regele Mihai și tot aici a avut loc nunta Principesei Ileana.

Perioada comunistă – castelul muzeu

Regimul comunist și-a pus amprenta și asupra castelului Peleș. Familia regală a fost exilată, iar castelul transformat în muzeu, după ce multe dintre obiectele de artă și mobilier au fost transferate la diversee muzee din țară. Mai apoi castelul a fost scos din circuitul turistic și folosit numai pentru protocol. În anul 2006, castelul Peleș reintră în posesia familiei regale după multe și lungi procese. Cu toate că Regele Mihai este acum posesorul de drept al castelului, acesta și-a exprimat dorința ca Muzeul Național Peleș să își continue activitatea. Turiștii pot vedea aici mici bucăți din viața familiei regale a României. Castelul Peleș este folosit încă pentru anumite evenimente ale familiei regale.

Castelul Peleș este o adevărată bijuterie arhitectonică a Europei, un castel ce poate concura cu cele vieneze, austriece sau franțuzești. Printre altele este și primul castel complet electrificat din Europa. Majoritatea sălilor castelului sunt deschise spre vizitare. Astfel turiștii pot să arunce o privire în trecut, pe vremea când România era regat și aici locuiau regi și regine. Castelul Peleș a fost ridicat exclusiv cu finanțare din partea Regelui Carol I și reflectă gustul pe care acesta îl avea în materie de arhitectură și artă.

Share this entry

• Share on Facebook
• Share on X
• Share on Pinterest
• Share on LinkedIn
• Share on Tumblr
• Share on Vk
• Share on Reddit
• Share by Mail

Articolul Castelul Peleș apare prima dată în Centrul Cultural Român Eudoxiu Hurmuzachi.

Sursa: ziuaconstanta.ro

Cernăuți este la vreo 40 de minute de mers cu mașina depărtare de granița Ucrainei cu România. Orașul este dovada vie că în unele locuri timpul parcă stă în loc. Mare parte din zona centrală este încă pavată cu piatră cubică păstrând din farmecul unei epoci demult apuse. Clădirile vechi, neatinse de comuniști, te fac să crezi că ești într-un muzeu viu. La tot pasul se vede influența Imperiului Habsburgic. Cernăuți încă etalează un aer aristocratic habsurgic. Fațadele clădirilor sunt frumos ornate cu statui, piloni și balcoane decorate cu îngerași sau zeițe antice. Armonia dintre decorațiuni și clădiri este uimitoare și denotă o seriozitate și delicatețe ieșite din comun.

Cea mai impresionantă clădire din Cernăuți este Universitatea, o clădire veche, maiestuasă, de pe la început de secol 19. Nu există clădire mai frumoasă decât Universitatea din Cernăuți. Și aici se vede influența Imperiului Habsburgic. Franz Josef a fost convins de mitropolitul de atunci al Bucovinei să îi confere acestei zone statutul de ducat de sine stătător cu capitala la Cernăuți. De atunci frumosul oraș urma să fie considerat Mica Vienă. Acest statut i-a oferit posibilitatea de a se dezvolta de la rangul de oraș micuț cu case vechi la cel de capitală a Ducatului Bucovinei.

Sursa: allcastle.info

Sursa: tripadvisor.com

Oamenii sunt blânzi în Cernăuți, oameni care își aduc aminte cu drag de vremurile bune ale orașului. Perioada comunistă face parte din istoria orașului Cernăuți. Din loc în loc se văd rămășițe ale fostului URSS și ale doctrinei comuniste. În rest Cernăuți este presărat cu buticuri, hoteluri și licee care încântă ochiul vizitatorului tocmai prin simplitatea lor. Mai sunt puțini români la Cernăuți. Dar cei rămași acolo vorbesc cu drag limba strămoșească. Din păcate în timp se va pierde comunitatea de români din această zonă pentru că numărul lor scade considerabil în fiecare an.

Din România în Ucraina încă se poate trece doar cu buletinul. Așa că nu este un efort prea mare să treci granița și să vizitezi un oraș superb. Cernăuți este orașul din Bucovina de nord care păstrează aerul vechi al Imperiului Habsburgic, un oraș simplu, dar frumos. Teatrul și Universitatea din Cernăuți merită din plin să fie vizitate, cu răbdarea necesară de a le asculta istoria și a le admira minunata arhitectură.

Articolul Cernăuți – România din Ucraina apare prima dată în Centrul Cultural Român Eudoxiu Hurmuzachi.

Sursa: conferinta.info

Prin istoria ei, valoarea artistică, arhitectura și pictura ei originală, prin culorile vii și prospețimea picturii ce îmbracă armonios pereții bisericii, Mânăstirea Moldovița are o valoare deosebită. Este una dintre bisericile unice în lume. Pictura, la fel ca la „surorile” ei, reprezintă o lecție de istorie și religie. Scenele religioase se împletesc cu cele istorice, dar și culturale. Astfel pe pereții exteriori se găsesc scene precum „Asediul Constantinopolului” sau „Filosofii antici„. De asemenea, este de remarcat faptul că, deși timpul a trecut nemilos peste mânăstire și intemperiile nu au ferit-o, culorile s-au păstrat vii și proaspete.

Photo Credit: Paul Buciuta

Siluetele înalte și elegante ale tuturor personajelor sunt în acord perfect cu suprafața curbă a absidelor. Și toate acestea sunt în concordanță cu arhitectura bisericii. La Mânăstirea Moldovița se observă o încercare de umanizare a figurilor sfinților, o apropiere de planul uman al celor care îi calcă pragul. Biserica Mânăstirii Moldovița nu este ornată numai cu scene, ci are multe elemente din folclorul moldovenesc. Astfel se regăsesc motive florale și geometrice preluate de la costumele și țesăturile Moldovei de nord.

În ceea ce privește arhitectura Mânăstirii Moldovița, aceasta îmbină elemente de artă bizantină și gotică. Totuși aici se regăsesc și elemente arhitecturale noi cu influențe de gotic transilvănean târziu. Biserica Mânăstirii Moldovița este mult mai înaltă și mai mare decât celelate biserici din Moldova. Se pare că însăși așezarea ei a fost o alegere strategică. Situată la granița dintre Moldova și Transilvania, Mânăstirea Moldovița a ținut și loc de punct de observație. Apropierea de Transilvania este motivul pentru care o parte dintre meșterii care au participat la construcția bisericii erau transilvăneni. Ei au adus nu numai forța de muncă, ci și o bucățică din stilul bisericilor transilvănene. Pridvorul deschis cu cinci arcade mari dă impresia de măreție. Acesta este un element nou în rândul bisericilor din Moldova.

Photo Credit: Raul Pop

Mânăstirea Moldovița a fost totodată un important centru cultural. După tradiția vremii, în incinta Mânăstirii Moldovița s-au copiat și împodobit multe cărți și manuscrise. Mânăstirea este acum un loc pașnic unde oamenii vin să se liniștească, să fie mai aproape de Dumnezeu. Liniștea monahală este întreruptă doar de trilul vesel al păsărilor și se susurul dulce al celor două pârâie care îi stau strajă.

Articolul Mânăstirea Moldovița apare prima dată în Centrul Cultural Român Eudoxiu Hurmuzachi.

Sursa: pinterest.com

Mânăstirea Sucevița, situată în satul cu același nume, pe valea pârâului Sucevița, a fost zidită în ultimele decenii ale secolului al XVI-lea. Biserica este construită în stilul arhitecturii moldovenești, stil consolidat în timpul domniei lui Ștefan cel Mare. Stilul moldovenesc este, de fapt, o îmbinare armonioasă a elementelor de artă bizantină și gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură a vechilor biserici de lemn din Moldova. Împrejmuită de ziduri de apărare înalte de 6 metri și groase de 3 metri, prevăzute cu contraforturi, drumuri de strajă și patru turnuri, Mânăstirea Sucevița este una dintre perlele Moldovei.

Pictura exterioară are o înclinație spre narațiune, reprezentând cicluri complete din viețile unor sfinți, în scop educativ. Măiestria pictorilor reiese cu deosebire din abordarea perspectivelor, a fundalurilor cu peisaje sau arhitecturi specifice spațiului artistic din această zonă a Europei. Pictura exterioară a Mânăstirii Sucevița este cea mai bine păstrată din grupul bisericilor moldovenești cu pictură exterioară. Mânăstirea Sucevița este, de asemenea, singura care își păstrează latura de nord, unde este reprezentată „Scara virtuților”. Scena este impresionantă prin contrastul dintre ordinea îngerilor și haosul iadului. Pe acest perete nordic este reprezentată lupta dintre bine și rău, încercarea omului dea păși spre perfecțiune.

Photo Credit: Bogdan Barbulescu

Sursa: skytrip.ro

Mânăstirea Sucevița este monumentul cu cel mai mare număr de imagini religioase din țară. Pictura murală de la Mânăstirea Sucevița, considerată de cercetătorul de artă francez Paul Henry „testamentul artei moldovenești”, închieie epoca de mari creații ale secolului XVI. Pe lângă Mânăstirea Sucevița, alte monumente cu pictură exterioară (Humor, Moldovița, Arbore, Voroneț) constituie capodopere ale artei universale.

Mânăstirea Sucevița este parte din Patrimoniul Mondial UNESCO începând cu anul 2010. Mânăstirea Sucevița anunță prin arhitectura sa de fortăreață medievală, inovațiile arhitecturale ale secolului XVII.

Photo Credit: Maria Alexandra Nica

Cea mai mare colecție de artă se găsește la Mânăstirea Sucevița. Vizitatorul, dornic să cunoască arta medievală a secolelor XV-XVI, găsește aici arhitectură religioasă, pictură, sculptură în lemn și piatră, broderii, manuscrise în miniatură și argintărie. La fel ca „surorile” ei, Mânăstirea Sucevița a avut dublu rol – monastic și educativ.

Articolul Mânăstirea Sucevița apare prima dată în Centrul Cultural Român Eudoxiu Hurmuzachi.