Tomis, sau Constanța cum este cunoscut astăzi, este una dintre cele mai vechi așezări de pe teritoriul României. Undeva în zona Cazinoului din Constanța s-a format în anul 657 î. Hr. colonia greacă cu numele de Tomis. Se pare că aici era deja o așezare getică, dar nu foarte dezvoltată. Bineînțeles că romanii au avut ceva de spus și pe acest teritoriu și în anul 74 î.Hr. cucerec Tomisul. Denumirea de Constanța i-a fost dată după sora lui Constantin cel Mare. Având acces la Marea Neagră, fapt care îi conferă nenumărate avantaje, Tomis era un important punct strategic. Legendele spun că însuși Iason și argonauții săi au călcat pe aceste meleaguri în  drumul lor spre Caucaz de unde aveau să fure „Lâna de Aur”.

Nod comerical

Localizarea Tomisului pe țărmul Mării Negre a făcut ca acesta să devină rapid un oraș înfloritor. Majoritatea rutelor de comerț treceau pe aici. Portul Tomis s-a dezvoltat foarte mult datorită comerțului cu daci, sciți și celți. Totuși așezarea la graniță, aproape de mare a reprezentat și un dezavantaj pentru Tomis. Vulnerabilitatea lui a permis goților, sciților și hunilor să pornească nenumărate invazii. Tomis a rezistat vremurilor grele din perioada invaziilor, primii care au reușit să îi spargă defensiva fiind slavii. Aceștia au fost cei care au luat Tomisul de la Impreiul Roman de Răsărit.

Legături înfloritoare cu Genova

Perioada Evului Mediu este poate ce-a mai înfloritoare pentru Tomis. Atunci s-a stabilit un fructuos comerț cu genovezii care au lăsat în urmă o temelie pe care în anul 1860 s-a construit un far ce poartă denumirea de „Farul genovez”. Dobrogea și, impicit, Tomisul au cunoscut o perioadă scurtă de independență și chiar o perioadă de stăpânire muntenească. Mircea cel Bătrân este cel care are sub stâpănire Dobrogea până la începutul secolului al XV-lea. Atunci Tomisul și întreaga zonă înconjurătoare este cucerit de către Imperiul Otoman. Acesta rupe legăturile comerciale cu genovezii fapt care duce la un regres imens al Tomisului. Din orașul-port înfloritor, devine doar un simplu port sub dominație otomană. Dobrogea scapă de otomani abia în urma războiului ruso-turc din 1877-1878, când îi revine în sfârșit României.

Casa mai multor naționalități

În Tomis nu au locuit niciodată numai români sau numai greci, ci întotdeauna a fost casa mai multor naționalități, oameni care locuiau aici grație comerțului și pecuitului. Astfel în 1855 în Tomis locuiau români, greci, lipoveni, turci, armeni, evrei, maltezi, tătari și bulgari. Și în zilele noastre în întreaga Dobroge locuiesc foarte mulți turci, reminiscențe ale îndelungatei perioade sub Imperiul Otoman. Românizarea zone se face după ce Tomis devine parte a României. În timpul lui Carol I Constanța devine cel mai important port al țării. Acest lucru a fost sprijinit și de construcția Podului de la Cernavodă de către Anghel Saligny în 1895. De aici înainte Tomis a cunoscut o dezvoltare puternică stabilindu-se linii de comerț cu întreaga lume.

Efectele negative ale războaielor mondiale

Din păcate Primul Război Mondial și-a pus o amprentă negativă asupra orașului. Multe clădiri cu valoare istorică au fost devastate sau chiar distruse de către germani. Astfel s-a întrerupt ce-a mai prolifică perioadă a Constanței. Rolul de port nu și l-a pierdut nici de data aceasta, dar, la fel ca în perioada Imperiului Otoman, importanța lui a scăzut drastic. Și cum asta nu a fost de ajuns, în cel de-al Doilea Război Mondial, Constanța a fost din nou devastată. De data aceasta a fost bombardată de către trupele sovietice ca mai apoi să fie prădată de aceleași trupe în timpul invaziei. Dar portul arezistat, serviciulo naval s-a dezvoltat și Constanța a devenit din nou un important punct din România.

Astăzi Tomis este un punct turistic, vamal, naval și o filă de istorie pe nisipul Mării Negre. Obiectivele turistice așteaptă să își spună poveștile oricui le ascultă. Acestea te îndemnă să închizi ochii și să îți imaginezi cum erau oamenii și locurile în vremurile trecute. Timpul nu ține partea nimănui. Pe unele clădiri și orașe le distruge, pe altele le ajută să înflorească. Asta depinde numai de tăria de caracter a oamenilor. Omul sfințește locul!