Arhiva pentru luna: august, 2017
Universitatea din Cernăuți
Cernăuți – orașul român din Ucraina, Bucovina de peste graniță. Clădiri cu aer aristocratic, străzi pavate cu piatră cubică, buticuri frumoase, oraș înghețat în timp. Imperiul Habsburgic și-a pus amprenta asupra Cernăuțiului. De departe ce-a mai frumoasă clădire este Universitatea din Cernăuți. Fostă mitropolie, clădirea devine universitate de prestigiu în timpul Imperiului Austro-Ungar. Pe atunci se numea Universitatea „Franz Joseph”. Mai târziu Universitatea din Cernăuți își schimbă numele în „Carol I”, iar după 1940 devine Universitatea de Stat din Cernăuți. La început aici funcționau numai trei facultăți: Facultatea de Teologie, Facultatea de Filosofie și Facultatea de Drept. Abia în 1933 i-a ființă o a patra facultate, cea de Științe Naturale și Geografie.
Sursa: chudesnyemesta.ru
Arhitectul și modelul
În anul 1864 se pun bazele impresionantei clădiri a cărei construcție a durat 18 ani. Contrar așteptărilor, Universitatea din Cernăuți nu a fost proiectată de un arhitect cunoscut, ci a fost schițată de un proaspăt absolvent ceh. Ideile i-au venit lui Josef Halvka în timpul unei călătorii prin Europa. Pentru construcția impresionantului complex arhitectural s-a ales cel mai înalt punct din Cernăuți. La 264 metri altitudine s-a ridicat ceea ce avea să devină Universitatea din Cernăuți. Arhitectura pe stil mauro-bizantin a avut ca inspirație, se pare, Palatul Alhambra din Granada.
Complexul Universității din Cernăuți este format din trei clădiri: clădirea principală și două clădiri adiacente. Clădirea principală este sediul fostei mitropolii. Este cea mai mare și spectaculoasă dintre cele trei. Ca să intrii aici poți alege una dintre cele trei porți boltite. Încă de la primul contact turistul este impresionat de maiestuozitatea cu care a fost construit și mobilat acest corp. Nemumăratele săli sunt ornate cu statui de alabastru și pavate cu marmură. Ce-a mai frumoasă este Sala Sinodală. Arcadele galeriei sunt susținute de 12 coloane de marmură, iar pe tavanul din stejar se odihnesc un candelabru de argint și unul de cristal. Această sala are o imensă valoare istorică. Aici a fost semnat, în 1918, actul prin care Bucovina se unea cu România. După 144 de ani de ocupație habsburgică, Bucovina avea să se întoarcă acasă. Din păcate unirea nu a ținut decât 22 de ani când orașul a fost ocupat de trupele sovietice. Acela a fost un moment crucial în viața Universității din Cernăuți. Soldații au incendiat universitatea și biblioteca. Pentru reconstrucția Universității din Cernăuți au fost înființate o fabrică de cărămidă și una de țiglă.
Prima tipografie din Bucovina
Sursa: crestinortodox.ro
Într-unul dintre celelalte două corpuri ale Universității din Cernăuți au funcționat o școală de cânt bisericesc și un muzeu de artă sacrală. Tot aici se pare că a luat ființă și prima tipografie din Bucovina. Lângă Facultatea de Teologie, în anul 1868 a fost ridicată o biserică. Deși peste zidurile ei au trecut aproape 150 de ani și o ocupație sovietică, pictura a fost păstrată în varianta ei originală. În această biserică se țineau slujbe în limba română, dar acum singura limbă folosită este cea ucrainiană.
În spatele corpului principal, se află un parc în care sunt plantați diferiți arbori și arbuști. 20 de grădinari au amenajat parcul între anii 1877 și 1878. Pentru că Franz Joseph, împăratul Austro-Ungariei, a fost patronul spiritual al Universității din Cernăuți, bustul lui veghează asupra parcului. Se pare că în acest parc a existat un tunel care lega reședința mitropolitană de gara din Cernăuți. Din el nu se mai păstrează decât o grotă. Unul dintre studenții care au frecventat Universitatea din Cernăuți a fost Ciprian Porumbescu. Marele compozitor român a studiat teologia și a condus corul studenților români de la Universitatea din Cernăuți.
Suflet românesc în Ucraina
Sursa: crestinortodox.ro
Acum Universitatea din Cernăuți este pe teritoriul Ucrainei. Limba română este din ce în ce mai rar folosită. Putem chiar spune că este dată uitării. Unii oameni își mai aduc aminte că aici a fost teritoriu românesc. Studenții își duc mai departe setea de cunoaștere indiferent de limba care se vorbește aici. Universitatea din Cernăuți este spectaculoasă. Construcția din timpul Impreiului Habsburgic a ținut piept invaziei sovietice. Sala în care s-a semnat în unanimitate unirea cu România își duce mai departe istoria. Timpul este uneori un inamic invizibil care nu poate fi oprit. Universitatea din Cernăuți va mai dăinui încă mulți ani de acum înainte, dovadă vie a măiestriei unui absolvent de arhitecturtă ceh.
Cetatea Hotin
Dacă întrebi românii, aceștia îți vor spune că Cetatea Hotin a fost ridicată de daci. Că aici a fost un important centru comercial înființat de strămoșii noștri. Varianta polonezilor și a rușilor este că cetatea a fost ridicată pe bazele unei foste fortificații militare slave. Cert este că în anul 1001, pe malul Nistrului este construită o fortificație, care mai târziu va primi denumirea de Cetatea Hotinului. Construcția este situată la aproximativ 48 de kilometri de Cernăuți, pe teritoriul Ucrainei. Hotinul face parte din lanțul de cetăți care au apărat Moldova de cotropitori.
Sursa: ecology.md
Istorie zbuciumată
Cetatea Hotinului are o istorie zbuciumată, presărată cu lupte, asedii și diferiți domnitori care și-au găsit refugiul aici. La fel ca majoritatea cetăților, Cetatea Hotina fost la începuturi un fort militar. Cercetătorii atestă faptul că fortificația a fost ridicată prin secolul X și era folosită drept punct de apărare. Cetatea Hotin este situată pe malul abrupt al Nistrului, fapt care îi conferă un aventaj strategic asupra dușmanilor. Din păcate poziția ei la Nistru a dus la nenumărate conflicte, cetatea fiind asediată de multe ori. Astfel, fortăreața, finalizată pe la jumătatea secolului XIV a trecut de sub dominație moldoveană sub cea otomană ca mai apoi să fie revendicată de polonezi. La un moment dat a ajuns din nou în posesia Moldovei, dar aceștia au pierdut-o încă o dată în favoarea turcilor. În secolul XVIII rușii sunt cei care pun stăpânire pe Cetatea Hotinului.
Multiple stadii de renovări
Photo Credit: Cristina Nichitus Roncea
Trecutul zbuciumat al Hotinului și-a pus amprenta asupra zidurilor cetății. Aceasta a avut nevoie de mai multe renovări, mai ales în urma bătăliilor majore prin care a trecut. Multiplele renovări sub diferite conduceri au alterat și arhitectura cetății. Zidurile sunt construite din bolovani de carieră nefasonați care au fost așezați în starturi orizontale. Ulterior, cetatea a fost împodobită cu motive geometrice roșii reprezentate de cărămizi introduse printre bolovani. Cetatea are cinci turnuri acoperite cu șindrilă. Trei dintre aceste turnuri au fost ridicate la comanda lui Ștefan cel Mare atunci când Cetatea Hotin aparținea Moldovei. Atunci când cetatea intră sub conducere turcească, în jurul ei se mai construiește o fortificație bastionară.
Sursa: ecology.md
Cetatea legendelor
Cetatea Hotin este învăluită în mister și asupra ei planează multe legende și povești. Pe zidul exterior al cetății se poate vedea o pată mare de culoare închisă de origine necunoscută. Oamenii locului au tot felul de explicații mitice. Se spune că pata a izvorât din lacrimile Oksanei, o fată pe care turcii ar fi îngropat-o de vie în zidurile cetății. O altă variantă spune că de fapt fata ar fi fost o moldoveancă. Alți oameni susțin că, de fapt, pata neagră de pe ziduri ar fi fost făcută de lacrimile ostașilor care au fost uciși de către otomani în interiorul cetății. Cert este că Cetatea Hotinului este însemnată pe veci. Pare că cetatea, care a fost martoră la atâtea lupte și atâtea morți, își plânge soarta.
Una dintre cele 7 minuni ale Ucrainei
Sursa: ecology.md
Astăzi Cetatea Hotinului este considerată ca fiind una dintre cele șapte minuni ale Ucrainei. Cetatea a fost declarată rezervație istorico-culturală în anul 2000. Timpul a trecut peste zidurile cetății nemilos, oamenii au dat-o uitării, natura o revendică, dar istoria care s-a scris aici este de necontestat. Cetatea Hotin stă mărturie vie a măiestriei cu care au fost construite cetățile Moldovei. Fie că începuturile sunt dacice sau slave, prezentul cetății este bucovinean.
Sarmizegetusa Regia – capitala dacilor
Munții Orăștiei sunt presărați cu ruine ale vehilor cetăți dacice. În centru, pe Dealul Grădiștei, se află ruinele celei mai importante dintre ele, Sarmizegetusa Regia. Aici, înainte de războaiele cu Imperiul Roman, era plasată capitala dacilor. Așezată strategic pe cea mai înaltă culme, cu posibilitatea de a supraveghea întreaga zonă și de a comunica ușor cu cetățile din jur, Srmizegetusa Regia a fost un important centru religios și economic. De fapt, capitala era formată din 6 citadele, cea din centru fiind construită la o înălțime de 1200 metri. Decebal, regele dacilor, a reușit să mențină capitala la Sarmizegetusa și să apere țara de invazia romanilor până în anul 106. După ce Dacia a fost cucerită de Imperiul Roman, capitala a fost mutată la o distanță de 40 de kilometri, la Ulpia Traiana.
Sursa: traveltipy.com
Capitala în formă de hexagon
Începuturile Searmizegetusei nu sunt cunoscute, iar cercetătorii au păreri diferite despre originea și însemnătatea numelui. Poate una dintre cauze este și faptul că denumirea capitalei dacice s-a păstrat în forma greacă și latină. Totuși se cunoaște faptul că Sarmizegetusa Regia a fost o capitală înfloritoare, care a avut și un important rol religios. Aici, se pot vedea și astăzi ruinele celui mai mare sanctuar circular dacic, Calendarul Circular. Este poate ce mai bine conservat punct din interiorul cetății. Zidurile cetății, groase de 3 metri și înalte de 4-5 metri, au o formă neregulată dată de forma stâncii pe care au fost construite. Astfel Sarmizegetusa regia are forma de hexagon cu laturile inegale. Pe o suprafață de 3 kilometri s-au găsit urme ale așezării civile din componența capitalei – locuințe, hambare, rezervoare de apă, ateliere, magazii.
Dacii, oameni inovativi
Sursa: calatorsauturist.ro
Din descoperirile făcute de-a lungul anilor se poate trage concluzia că dacii aveau un stil de viață de o calitate foarte bună. Civilii, care locuiau pe terasele construite în josul muntelui, lângă fortăreață, se ocupau cu agricultura și aveau apă curentă cu care să își ude câmpurile. Nobilii daci aveau apă adusă până în case prin țevi de ceramică. Sanctuarele erau contruite tot pe terase. Din păcate, numai o mică parte dintre acestea s-a păstrat întrucât romanii au distrus majoritatea sanctuarelor. În interiorul fortăreței au existat drumuri pavate ale căror urme se pot vedea și astăzi.
Photo Credit: Cosmin Ștefănescu
Capitala sub conducerea lui Decebal
Sarmizegetusa Regia a cunoscut apogeul sub regele dac Decebal. Sarmizegetusa era construită cu mult timp înainte ca Decebal să fie rege: Însă el a fost ultimul rege dac care a avut capitala aici. Sarmizegetusa Regia a fost o fortăreață și o capitală înfloritoare, care avea multe legături comerciale și economice cu cetățile din jur. A rezistat cel mai mult în timpul războaielor romane, dar într-un final când Decebal și poporul dac au pierdut războaiele și Sarmizegetusa a intrat în declin. După ce romanii au reușit să pătrundă în capitală, au început să distrugă majoritatea construcțiilor, sanctuarele fiind primele devastate. Din capăitală a unui popor măreț, Sarmizegetusa Regia a ajuns să fie o garnizoană militară romană. Capitala a fost mutată la Ulpia Traiana, care a primit și denumirea de Sarmizegetusa pentru că împăratul Hadrian a vrut ca Sarmizegetusa Regia să aibă cumva o cuntinuitate.
Sursa: dacicool.ro
Ruina de pe Dealul Grădiștei
Acum, după 2000 de ani Sarmizegetusa Regia este o ruină, pe Dealul Grădiștei, împânzită de pădure și iarbă. Ici colo se mai pot vedea urme ale zidurilor sau drumurilor pavate. Sanctuarele sunt singurele care au ținut piept timpului cu încăpățânare și nu s-au lăsat doborâte. Drumul din Orăștie și până la ruinele Sarmizegetusei se poate face cu mașina. Nu este cel mai stălucit drum, dar se poate ajunge destul de ușor pe vreme bună. La baza muntelui este amenajată o parcare în care turiștii dornici de a descoperi cetățile dacice la pas pot lăsa mașinile.
Castelul Bran
Începuturile castelului Bran nu se leagă nici de vampiri și nici de Vlad Țepeș. Se pare că domnitorul Valahiei nici măcar nu a ajuns la castelul Bran. Atestările documentare arată că Branul are strânse legături cu Cavalerii Teutoni. Aceștia s-au stabilit la intrarea pe Culoarul Rucăr-Bran la îndemnul regelui Andrei al II-lea al Ungariei. Acesta urmărea stabilirea unui punct de graniță între Transilvania și Valahia. Abia în secolul XIV începe construcția castelului Bran. După 11 ani de construcție, castelul, situat strategic pe o stâncă abruptă între Măgura și Dealul Cetății, este terminat și dat în folosință. De pe zidurile Castelului Bran se vede întreaga vale și munții din jur. De aceea, a fost folosit drept vamă și punct de observație.
Sursa: castelulbran.ro
Castelul reginei iubită de popor
De la începuturi și până în 1920 Castelul Bran trece de la un domnitor la altul. Își schimbă de mai multe ori funcția din vamală în administrativă și aprope este dat uitării timp de 30 de ani. Cea care salvează Castelul Bran de la ruină este Regina Maria, după ce are loc Marea Unire și Tansilvania trece de sub conducere austro-ungară sub cea românească. Atunci, consilul orășenesc din Brașov a decis în unanimitate să îi cedeze castelui iubitei regine. De atunci Branul devine reședință regală și este renovat în totalitate. Cel care se ocupă de detaliile arhitecturale este Karel Liman, cel care proiectase și castelele Peleș și Pelișor. Atât de mult îndrăgește Regina Maria castlul Bran încât la un moment dat inima ei este adusă de la Balcic și depusă aici.
30 de ani de paragină
Castelul Bran cunoaște o altă perioadă neagră după ce Regele Mihai este forțat să abdice și să părăsească România. După acest eveniment castelul Bran intră în posesia statului român care îl lasă în paragină. Castelul Bran devine muzeu de istorie abia în 1956. Treizeci de ani mai trârziu este din nou renovat. Momentan Castelul Bran este proprietate a Arhiducelui Dominic de Habsburg, nepotul Reginei Maria. De cand castelul a reintrat în posesia deținătorilor de drept el a fost mobilat cu obiecte de mobilier care au aparținut familiei de Habsburg. De asemenea, aici aunt organizate multe evenimente și au fost amenajate camere speciale pentru turiști precum și atracții turistice. În curtea castelului Bran a fost amenajat un Muzeu al Satului, iar în castel este o sală de proiecții ale Arhivei Naționale de Film. Aici sunt proiectate filme despre viața familiei regale și despre istoria castelului.
Sursa: timpul.md
Sursa: i-tour.ro
Legende cu vampiri
În punctul în care Munții Bucegi se întâlnesc cu Piatra Craiului s-a născut o legendă care atrage mulți turiști. Trebuie să recunoaștem faptul că frumoasa fortăreață a castlului Bran este vizitată de mulți pentru legenda cu vampiri care s-a țesut în jurul ei. Romanul scris de Bram Stocker este o ficțiune care nu se bazează pe fapte reale. Dar această poveste a prins atât de tare încât turiștii vin la castelul Bran în „căutarea” lui Dracula. Din curtoazia proprietarilor castelului Bran, aici a fost amenajată o cameră dedicată misterioasei legende a domnitorului-vampir.
Castelul Bran se ridică semeț pe stânca abruptă de la intrarea pe Culoarul Rucăr-Bran. Deși Transilvania este acum parte a României, castelul încă mai veghează asupra trecătorii dintre munți. Rolul lui nu mai este unul vamal, dar castelul Bran va continua să domine valea care i se deschide spre Transilvania poate sute de ani de acum înainte. Cei 600 de ani care au trecut peste castelul Bran și-au spus cuvântul în felul lor. Dar castelul a fost construit să reziste și de pe stânca lui golașă ține piept furtunilor și condițiilor meteo neprietenoase cu zidurile lui pline de istorie.
Corbii de Piatră
De mergi în amonte pe Valea Doamnei, vei găsi Corbii de Piatră – o biserică unică în România. Unic nu este faptul că această biserică este săpată în stâncă. Mai sunt și altele asemenea în România. Unicitatea acestei așezări vine din faptul că are două altare. Speculații au fost multe în legătură de acest lucru ciudat. S-a spus că la Corbii de Piatră exista atât un altar ortodox, cât și unul catolic, dar pictura în stil bizantin și așezarea celor două contrazice această ipoteză. Începuturile acestei biserici se leagă de un complex rupestru, care a fost readus la viață de Neagoe Basarab în 1512.
Sursa: crestinortodox.ro
Mânăstirea săpată în stâncă
Mânăstirea Corbii de Piatră este așezată strategic la poalele unei stânci înalte care îi oferă protecție pe tot parcursul anului. De asemenea, zona în care a fost săpată această așezare monastică este una foarte liniștită. Satul Corbi este un loc din acela în care timpul are răbdare, în care tradiția își urmează nestingherită cursul. Corbii de Piatră este un punct de reper în această zonă care s-a dezvoltat în urma oieritului. Aici se spune că era loc de popas pentru domnitorul Valahiei. Lângă intrarea în biserica din stâncă există un loc săpat, un adăpost care
Pictură originală, valoare inestimabilă
Corbii de Piatră are o valoare inestimabilă. Pictura interioară, păstrată în formă originală, este realizată în stil bizantin și este datată undeva pe la începutul secolului XIV. Cu toate acestea, se presupune că această așezare a fost săpată în stâncă cu mult timp înainte de realizarea picturii. Modalitatea de pictare a bisericii este mai veche decât cea din Biserica Domnească din Curtea de Argeș. În decursul anilor, Corbii de Piatră a suferit mici modificări. În anul 1761, deasupra bisericii a fost adăugată o cruce latină cu capitel detașabil. Se spune că locul pe care a fost așezată crucea este, de fapt, un vechi altar dacic și că întreaga zonă a avut o mare însemnătate pentru daci. Poveștile merg atât de departe până la a afirma că aici ar fi fost marea capitală dacică. Totuși specialiștii susțin că nu au fost găsite urme ale poporului dac în zonă.
Sursa: eparhiargesului.ro
Prima mânăstire de maici
Corbii de Piatră devine mânăstire în 1512, când proprietara moșiei de la Corbi, Magdalena, înființează aici o mânăstire de maici închinată lui Neagoe Basarab. Așadar, la Corbi prinde viață prima mânăstire de maici din țară. După doar trei ani maicile sunt mutate la o altă mânăstire, iar Corbii de Piatră devine mânăstire de călugări. La începutul secolului XIX zidul dintre cele două altare este dărâmat și se construiește o nouă catapeteasmă. Cu toate acestea, sunt păstrate încrisurile grecești de pe pereți și pictura originală a altarelor.
Uriașul care doarme
Mânăstirea Corbii de Piatră nu este cunoscută numai pentru cele două altare și pictura originală, ci și pentru uriașul care își doarme somnul de veci la poalele stâncii. În fața mânăstirii se află o casă veche de peste 150 de ani, în curtea căreia se află formațiuni de piatră despre care se spune că ar fi parte din capul și trunchiul unui uriaș. În stâncă se poate observa piciorul uriașului despre care se spune că a fost pietrificat. Povestea spune că în această zonă, cu mult timp în urmă, trăiau niște oameni înalți de trei metri și că rămășițele unuia dintre ei se pot vedea și astăzi.
Sursa: lataifas.ro
Mai sunt si alte mistere care se leagă de Corbii de Piatră, mistere care abia așteaptă să iasă la iveală și să se aștearnă în fața turistului. Aici vei găsi oameni care povestesc frumos și care sunt dornici să împărtășească ceea ce știu cu cei ce le calcă pragul. La Corbii de Piatră te așteaptă o liniște care este întreruptă doar de susurul râului și de croncănitul corbilor ce și-au săpat ascunzători în stânca semeață.
Transfăgărășan – drumul din nori
Numit de cei de la Top Gear ”cel mai impresionant drum din lume”, Transfăgărășan este al doilea drum ca înălțime din România. Drumul spectaculos ce leagă județele Argeș și Sibiu traversând Munții Făgăraș a fost construit în anii ’70 cu multe sacrificii atât financiare, cât și omenești. Cifrele oficiale vorbesc de 40 de vieți pierdute în decursul celor aproape 4 ani de construcție. Dar se spune că numărul celor care și-au dat viața pentru realizarea acestui proiect impresionant a fost mult mai mare. Construit în perioada regimului comunist, Transfăgărășanul traversează Carpații Meridionali de la nord la sud. În punctul cel mai înalt, în apropierea Lacului Bâlea, Transfăgărășanul ajunge la altitudinea de 2042 metri. Drumul este într-adevăr unul spectaculos cu viaducte, serpentine și tuneluri.
Sursa: youtube.com
A fost nevoie de 6520 de tone de dinamită pentru a disloca milioane de tone de rocă. Zona muntoasă oferă peisaje spectaculoase, dar și un grad de dificultate crescut în tot ceea ce însemnă construcție. Atunci când Transfăgărășanul a fost pus pe hârtie s-a urmărit dezvoltarea zonei atât în ceea ce privește turismul, cât și un acces mai facil la zona alpină. Din păcate drumul este deschis numai 4 luni pe an. Deoarece Transfăgărășanul este un drum într-o zonă montană înaltă, zăpada este cea care îl revendică pentru mai mult de jumătate de an. Cu toate acestea există variante și pentru lunile în care nu se poate ajunge cu mașina la Bâlea Lac. Pe partea nordică a munților, dinspre Sibiu, există o telecabină care face legătura cu Bâlea și pe timp de iarnă. Pe partea sudică însă, Transfăgărășanul este deschis doar până în zona Piscul Negru.
Sursa: directbookin.ro
Sursa: ghiduri-turistice.info
Sursa: transfagarasan.info
Având avantajele unei zone muntoase spectaculoase, Transfăgărășanul are multe de oferit turiștilor. Începând cu Barajul Vidraru, al doilea ca mărime din țară și continuând cu traseele montane care au ca punct de plecare zone pe Transfăgărășan, turiștii pot descoperii frumusețile Munților Făgăraș. Până a ajunge la Barajul Vidraru, drumul trece pe la poalele Cetății Poienari (cetate construită de Vlad Țepeș). Punctul culminant al Transfăgărășanului este Lacul Bâlea, un lac glaciar aflat la o altitudine de 2040 metri. De aici Transfăgărășanul efectiv ți se desfășoară la picioare. Un drum plin de serpentine, spectaculos, care traversează căldarea glaciară coborând spre Cârțișoara sau punctul terminus al Transfăgărășanului. În drumul lui spre Sibiu, Transfăgărășanul trece pe lângă două cascade: Cascada Capra și Cascada Bâlea. Ultima este cea mai mare cascadă din România, cu o cădere a apei de aproximativ 60 metri. Tot la Bâlea se află și hotelul de gheață, unic în Europa de Est, o atracție turistică sezonieră care le oferă turiștilor senzații tari.
Senzația pe care o ai atunci când te afli în cel mai înalt punct de pe Transfăgărășan este de nedescris. Acest drum literalmente trece prin nori. Având avantajul înălțimii, uneori drumul este traversat de nori pufoși care îți dau senzația că plutești. Transfăgărășan este mai mult decât un drum de legătură între Muntenia și Transilvania. Este un traseu turistic care oferă celui ce îl parcurge posibilitatea să descopere Munții Făgăraș în toată splendoarea lor. Și nu numai munții sunt cei la care Transfăgărășanul ne oferă acces, ci și orașe frumoase care așteaptă ca turiștii să le afle istoria bogată.
Sursa: eurocars.ro